Atlas de mitocanie corporatista- ” Javra”

Sub denumirea stiintifica ” Javramuscatot șimanacareohraneste”, acest animal se misca nestingherit in spatiul urban, dand ocol gardurilor mari și celor mici pe care nu are curaj să le sara.

Dupa ce se gudura ani intregi pe langa guri de canalizare, mananca crutoane pierdute pe langa bordura de la shaormerie sau linge soaiele aruncate de bucatar in spatele tavernei, i se deschide o jumatate de usa și este primit să manance dintr-un castron mai curat, cateva cubulete gelatinoase impreuna cu alti catei. Javra bucuroasa da din coada și primeste din mila, atentie și caldura neintelegand in tampenia sa,  gestul providential de a-și schimba viata. 

In tot acest timp pe langa ceilalti catei se bucura de privilegii, este mic si tamp, primeste suturi in dos , rade ca prostul și este primit, i-adevarat circumspect intr-o familie cu multe reguli dar cu indatoriri usoare. Pentru acest dar te va musca prima oara, cativa ani mai tarziu.

Nu e nimeni vinovat ca parintii lui biologici sunt iremediabil separati dar de aici ii vine frustrarea și scizura emotionala, dualitatea și peretele opac intre bine și rau. 

Pe masura ce trece timpul, javra stand langa alti catei, musca cate-o halca și invata să vaneze; rareori este invitat la un festin dar urmareste foarte atent cum se fac lucrurile și le prinde. O noua frustrare i se naste pentru ca nu face parte din acea clasa a cateilor cu zgarda.

Un caiine naiv, ii propune intr-o zi să iasa la vanatoare dar Javra refuza zicand ca nu-i de el desi in sine isi dorea demult asta. A treia zi dimineata isi calca pe mandria goala de continut și pleaca să asmuta și să mane caprioarele.De-atunci isi ascute ghearele și-și exerseaza disimularea si momentul prielnic al tradarii.

Cu orice animal ar fi avut de-a face in fata ii arata mutra de clown iar cum  ii intorcea spatele il injunghia din priviri, il ucidea cu gandul si-l barfea cu alti nerozi și terfeliti asemenea lui.

Pe scurt intr-o zi Javra se hotaraste să muste mana care l-a hranit, lasandu-i o urma adanca și sangeranda, fura toate zgarzile haitei, crezand ca daca le are i se cuvin sau le poate purta deodata, toate cheile și pergamentele și fuge pentru un ciolan mai mare.

Javra in realitate se va comporta la fel peste tot, va fi atent, va disimula, va pizmui și nu-și va pute abtine ura, in realitate fata de sine, va unelti și barfi pe ascuns cu alte dobitoace in schimbul unor nasturi de la pijamale de morti pe care le confunda cu monede, va fura și prabusi și-n alte haite, alte maiini care-l vor hrani pana intr-o zi cand isi va privi propriul destin sau propria Javra in fata.

Javra este un animal comun, in jurul vostru.

Javra doar asteapta să o hranesti… ca să aiba , prostul, ce musca.

Powered by WordPress.com. de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: