Inegalitatile de membre pelvine sunt o ingrijorare frecventa a parintilor si totodata un element des intalnit la examenul clinic realizat de medicul ortoped. Diferenţa de lungime a membrelor poate fi cauzată fie de scurtarea unui segment sau a întregului membru pelvin, fie de creşterea excedentară a celuilalt.
Cresterea in lungime a oaselor lungi se face prin intermediul cartilajului de crestere, numit si physis. Acesta este responsabil de osificarea encodrala si are o activitate diferita in functie de localizarea la nivelul osului. Astfel, procentul de crestere longitudinala la nivelul femurului este de 30% prin physis-ul proximal (superior) si 70% prin cel distal (inferior); In timp, de la nivelul tibiei, 55% din cresterea in lungime este atribuita cartilajului superior si 45% celui distal.
Indicatii:
- valgus,
- varus sau deformări ale flexiei plantare ale gleznei;
- valgus sau varus deformări ale cotului (humerus) și abateri radiale sau ulnare,
- deformări de flexie sau extensie ale încheieturii mâinii (radius).
Ca alternativă terapeutică, în inegalitatea de membre se poate aplica şi scurtarea. Aceasta poate fi realizată prin rezecţia unui segment osos, epifiziodeză temporară sau definitivă. Epifiziodeza are rolul de a limita creşterea segmentului mai lung. Această variantă, utilizată când diferenţa de lungime dintre membre este de 2–5 cm, trebuie folosită înaintea sfârşitului perioadei de creştere, dar, de preferat, nu la vârste foarte mici, deoarece epifiziodeza poate deveni permanentă.
Perioada optimă pentru efectuarea epifiziodezei este, în funcţie de sexul pacientului şi de maturitatea scheletului, între 11 şi 14 ani. Epifiziodeza se poate face prin metoda Phemister, prin distrugerea cartilajului de creştere cu un burghiu ghidat sub control fluoroscopic sau utilizând plăcuţe în „8“, „H“ sau „I“. Toate intervenţiile pentru alungirea membrelor au indicaţie absolută când scurtarea este însoţită de deviaţie axială, malrotaţie, genu flexum etc. Operaţia de alungire se poate face la orice vârstă după 3 ani şi când diferenţa dintre membre este mai mare de 3 cm, deoarece compensarea unei diferenţe de peste 3 cm determină tulburări indirecte la nivelul piciorului, cel mai frecvent deformarea în equin.
CONTRAINDICATII:
- Alungire: inegalitati mai mici de 3 cm, predictia unei scurtari ce nu poate fi compensata prin alungire, pacienti cu risc de leziuni neurovasculare sau cu o calitate slaba a oaselor, neurofibromatoza, iradiere.
- Scurtare: pacienti foarte tineri, pacienti ce prezinta scurtari >5% din lungimea normala (4 cm) la membrul aparent sanatos, epifiziodeza ca unica metoda de corectie a unor inegalitati mai mari de 8 cm; epifiziodeza la o varsta mai mica ce va duce la inegalitate inversa sau dupa momentul optim ce nu va reusi sa egalizeze membrele.
- Fixator extern: articulatii instabile supra si sub-adiacente segmentului ce va fi alungit, pacient necompliant, ingrijire necorespunzatoare (risc de infectie).
Solutii oferite de Enlife Solutions pentru tratarea epifiziodezei:
Placa de osteosinteza pentru epifiziodeza sau placa in 8 este realizata din aliaj de titan si este disponibila in 2 variante, cu 2 (eight plate) sau cu 4 gauri („H” plate), distanta dintre centrele gaurilor fiind de 12/ 16/ 22mm. Aceasta placa este compatibila cu suruburi pentru epifiziodeza de diametru 4.0/ 4.5 mm.
Tehnica chirurgicala:
1. Marcați pielea la nivelul epifizei și faceți o incizie de 1-2 cm. Disecați ușor până la periost pentru a vizualiza osul.
2. Pozitionarea placutei cu ajutorul broselor si selectarea marimii convenabile a acesteia (12/16/22 mm) in functie de fiecare pacient in parte. Pentru a păstra placa cât mai mult posibil, brosa de ghidare trebuie introdusa suficient pentru a asigura stabilitatea sa în epifiza. După introducere, asigurați poziționarea corectă a brosei de ghidare cu ajutorul unui fluoroscop.
3. Pre-gaurirea osului cu ajutorul burghiului canulat. Dupa alegerea diametrului suruburilor ce urmeaza a fi utilizate, se selecteaza diametrul burghiului potrivit acestora.
4. Inserarea suruburilor. Se inlatura brosa din partea epifizara si se inlocuieste cu surubul canulat ulterior selectat. Apoi se repeta procedura si pentru partea metafizara. Confirmați poziționarea corectă a șuruburilor folosind fluoroscopie, iar fixarea completă a plăcii se realizeaza prin strângerea alternativă a șuruburilor epifizare și metafizare.
5. Se inchide plaga.
MEDGAL, Portugalia (https://medgal.pl/)
Alte solutii pentru ortopedia pediatrica:
