Șeful secției de Neurochirirugie pediatrică de la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” dedică un text, pe pagina sa de Facebook, spitalului din Drăgășani, localitate unde a copilărit. Cunoscutul doctor evocă începuturile sistemului sanitar în orașul vâlcean, după ce a consultat documente ale acelor vremuri. Dr. Nica și-a propus un serial în care să le povestească celor care îl urmăresc în mediul online cine sunt personalitățile după care au fost denumite unele spitale.
Bunul Costache Niculescu…
„Povestea de început de an e a spitalului din Drăgășani. Pentru că m-am gândit să vă spun aici, pe scurt și din când în când, istoriile celor ce poartă nume de spitale din țară, ca să știm cât mai mulți cine au fost acești oameni. Nu toți au fost medici. Spitalul din Drăgășani se numește „Costache Niculescu”, după cel care a donat terenul pentru construcție, în 1887. Tot el a donat și terenul pe care s-a ridicat școala de băieți „Frații Niculescu”. Prea multe nu știu despre această familie, decât că erau boieri cu ramificații în mai multe zone din Oltenia. Au vrut să susțină comunitatea și s-au implicat în progresul ei. Cum altfel, dacă nu prin educație și sănătate? Știau boierii ce știau… Iată că numele lui s-a păstrat și mă bucur, cu toate că de-a lungul vremii mulți medici foarte buni au pus umărul la dezvoltarea spitalului.
Costache Niculescu a lăsat prin testament nu doar teren, ci și bani, 100.000 de lei pentru construcția propriu –zisă. Astfel că, în 1895, la Drăgășani era inaugurat spitalul. Avea etaj, două saloane, sală de consultaţii şi pansamente, farmacie, depozit, bucătărie. În spate erau morga şi spălătoria”, scrie dr. Nica.
Spitale în case particulare
Neurochirurgul oferă și date despre sistemul de sănătate din Drăgășani la final de secol XIX și începutul secolului XX. „Și iată ceva interesant: în Drăgășani erau medici încă de la 1821. Apoi, în 1866, exista serviciu de medicină publică! Datele apar într-un Ordin privind „altoirea copiilor” (vaccinare antivariolică). În 1877, medicul din Drăgășani cere autorităților sprijin pentru spitalul cu „52 de paturi”. El scrie că „are trebuinţă de 25 plapome de lână, 169 de cearceafuri, 104 feţe de pernă, 52 perechi de papuci”. Pe atunci, spitalele funcționau în case particulare, în schimbul unei chirii.
Sală de așteptare, în 1902
În 1898, „medicul urbei Drăgăşani a dat 2827 consultaţiuni gratuite, dintre care 2677 la dispensare şi 151 la domiciliul bolnavilor săraci”. Sunt date din arhive, din istoria locală a Drăgășanilor. Mereu m-au fascinat aceste detalii… În 1902, inspectorul sanitar cere construirea unei săli de așteptare pentru cei care veneau la consultații, ca să nu mai stea în curte. Spitalul ridicat cu banii lui Costache Niculescu funcționează până în 1940, când autoritățile decid că e vremea să ridice unul nou. Dar câți oameni au fost vindecați în spitalul creat de bunul Costache Niculescu!”, amintește dr. Nica.
Un doctor urmărit online
Pagina neurochirurgului conține povești similare și despre spitalele din Tecuci și Bârlad, amebele ridicate din donații ale boierilor. Mii de români îi urmăresc postările, dintre care unele fac referire la neurochirurgie – sfaturi pentru părinți, noutăți medicale, participări la congrese. O parte importantă însă a acestei pagini se referă la istoria neurochirurgiei românești sau mondiale. Mai multe despre dr. Nica puteți afla de pe blogul – danaurelnica.ro– său sau chiar de pe pagina de Facebook despre care vorbim.
SURSA: Euro Oltenia Info; link articol>>
