Site icon Enlife Solutions PR, marketing & sales medical platform

Dr. Gavrilă Mihai Tudor – Ghid scurt de tratament al artrozei

Foto: https://www.facebook.com/drortopedgavrila

Segmentarea aparatului locomotor permite adaptarea la suprafața telurică neregulată, transformând potențialele obstacole în avantaje propulsive. Locul unde se îmbină două, sau mai multe segmente osoase poartă numele de articulație, aceasta diferind ca formă și mobilitate în funcție de localizarea ei. Capetele osoase sunt acoperite de un cartilaj fin, de culoare albă, lucios (asemănător cu faianța), care are rolul de a permite alunecarea lor cu frecare minimă. Articulațiile mari ale genunchilor, responsabile de susținerea corpului, prezintă suplimentar niște inele cartilaginoase care ajută la distribuirea uniformă a greutății, scăzând astfel forțele de compresiune locale. Intraarticular se află o cantitate de lichid ce lubrefiază și hrănește cartilajul articular. În jurul articulației există un manșon fibros numit capsula articulară pe care se prind ligamente, structuri ce asigură o stabilitate pasivă. Tendoanele mușchilor adiacenți sunt responsabile de mobilizarea activă a articulației, permițând locomoția.

Artroza reprezintă uzura cartilajului articular, capetele osoase venind în contact unele cu altele. Lichidul articular își pierde proprietățile, ceea ce în combinație cu scăderea până la dispariție a spațiului articular face ca frecarea să crească, fiind obiectivizată prin cracmente dureroase, limitarea mobilității și creșterea reactivă a cantității de lichid. Apar osteofitele, articulația se deformează ducând în timp la impotență funcțională tot mai accentuată.

Cauzele apariției artrozei sunt în mare două: interne, sau structurale, ce țin de bagajul genetic al individului (fiecare are o anumită calitate a cartilajului articular) și externe (aici intrând o serie de patologii: boli autoimune, infecțiile, sechelele după fracturi articulare, suprasolicitarea, etc.). Desigur că și vârsta își are aportul ei prin modificările degenerative pe care le presupune. Obezitatea, respectiv solicitarea repetitivă în încărcare și pe termen lung a articulației sunt de departe cauzele cele mai frecvente de apariției a artrozei.

Fiind un proces care are loc în ani, pacientul se va plânge la început de dureri cu caracter progresiv, dureri ce pot să aibă un anumit tipar trifazic: sunt inițiate de debutul mișcării, se ameliorează parțial pe parcurs, urmând să redevină acute după o perioadă de solicitare. Articulațiile se deformează ducând la scăderea mobilității, frecarea intraarticulară fiind percepută prin auzirea unor zgomote, numite cracmente (nu toate zgomotele articulare se datorează artrozei; sunt persoane care pot să-și ”pocnească” articulațiile datorită unei hiperlaxități, fără ca aceasta să însemne că au artroză).

Artroza fiind un proces ireversibil, ce semnifică depășirea capacității de regenerare a organismului, nu există, cel puțin în faza actuală, un medicament, sau un remediu care să permită refacerea integrală a cartilajului și implicit a articulației. Toate procedurile medicale caută să încetinească degradarea articulară, împingând cât mai târziu (spre niciodată) momentul în care să fie necesară o proteză.

Diagnosticul în artroză este relativ ușor de pus prin coroborarea datelor clinice cu examenele imagistice (radiografiile segmentului respectiv), care evidențiază modificările secundare artrozei: micșorarea până la dispariție a spațiului articular, scleroza capetelor osoase, semn al supraîncărcării articulare, osteofitele și câteodată geodele, mici aglomerări fibroase ce se formează în structura osoasă.

Având în vedere cele mai sus spuse, tratamentul este complex, adresându-se pacienților în funcție de gradul de uzură articulară. Am putea didactic să-l împărțim în trei faze:

Gimnastica îmbunătățește dinamica articulară scăzând durerea și menținând tonusul articular. O formă specifică și extrem de benefică de gimnastică este cea efectuată în bazin, înotul solicitând armonios toate grupele musculare în condițiile în care articulațiile sunt descărcate de o parte din greutatea ce acționează asupra lor prin acțiunea forței lui Arhimede ( cu alte cuvinte în apă ne simțim mai ușori și ne întărim musculatura).

Asociat se pot prescrie proceduri de fizioterapie care au rolul de a ameliora simptomatologia, de a îmbunătății circulația și de a scădea inflamația articulară. Se fac în centre specializate cu personal calificat.

Având în vedere modificările ce apar în structura lichidului articular, infiltrațiile cu acid hialuronic și-au dovedit eficacitatea, acestea efectuându-se periodic (anual, sau mai devreme, dar nu mai devreme de 6 luni de la ultima administrare). Practic se introduce un lubrefiant care să suplinească deficiențele lichidului articular).

Un tratament care a fost in vogă este cel cu PRP (sau plasmă îmbogățită cu trombocite). Idea din spate este că introducând intraarticular celule recoltate din sângele, sau măduva osoasă proprie, acestea ar ști să se transforme în celule cartilaginoase. Deși este interesantă ca filozofie, studiile nu au demonstrat o îmbunătățire clinică statistic semnificativă față de grupurile martor, așa că în multe locuri acest tip de tratament a fost abandonat. Cu toate acestea, unii pacienți s-au simțit bine după administrarea de PRP ( o fi efectul placebo?)

Pentru a redistribui presiunile pe suprafețele articulare, s-au dezvoltat proceduri chirurgicale prin care se practică osteotomii osoase de închidere, respectiv de deschidere. Acestea sunt indicate mai ales la nivelul genunchilor când artroza afectează doar o parte a articulației putând duce la amânarea protezării câțiva ani.

La pacienții tineri, ce desfășoară activități fizice intense, solicitante, sau la cei ce au dezvoltat infecții articulare, se practică artrodeza, sau desființarea articulației, capetele osoase fiind unite între ele. Se sacrifică astfel mobilitatea în detrimentul rezistenței și forței. Procedura are însă indicații limitate, așa cum am menționat.

Tratamentul de elecție în fazele avansate de artroză este protezarea prin care se înlocuiesc suprafețele deteriorate cu componente metalice între care se află un insert de plastic. Sunt proceduri mari, ce sunt efectuate de medici calificați în centre specializate. Postoperator trebuie urmat un anumit program de prevenție a complicațiilor ce pot apărea după astfel de intervenții. Având în vedere că anual milioane de oameni se bucură de pe urma acestor protezării, această formă de tratament și-a dovedit cu prisosință eficiența.

În concluzie, pentru a împiedica, sau a încetinii artroza, sunt necesare: scăderea în greutate, eliminarea suprasolicitării articulare și efectuarea de gimnastică medicală. Medicația este adecvată în fazele acute pentru ameliorarea simptomatologiei. Protezarea devina o soluție viabilă în momentul în care cartilajul articular s-a degradat definitiv, iar celelalte măsuri nonchirurgicale au eșuat.

Odată cu creșterea speranței de viață, un număr tot mai mare de persoane se confruntă cu artroza, aceasta fiind o problemă de sănătate ce pune o presiune din ce în ce mai crescută pe sistemele de sănătate din întreaga lume. Este datoria noastră, față de propriul corp de a ne îngrijii, de a încetinii procesul, de a-l trata corespunzător și la timp.

SURSA: Dr. Ortoped Gavrila; link articol>>

Exit mobile version