Salutare, in mini-episodul de azi continuam explorarea prin Biologia mirosurilor legate de creier, facem o degustare intre prieteni cu 3 vinuri rosii, seci, depre care povestim dar nu le punem in competitie pentru ca fiecare are propria filozofie si personalitate in spate , le asezonam destul de sablonat cu un preparat din vita si condimentam cu filmul ” A good year” cu Russell Crowe si o tusa fina cu Ornella Vanoni, L’appuntamento. Doar atat, poate putin prea romantic pe timpul asta de primavara cu ploi si zapada uneori.
- Biologia mirosurilor: Neuronii olfactivi se proiecteaza de la epiteliul olfactiv la bulbul olfactiv sub forma de axoni subtiri, nemielinizati. Bulbul olfactiv este compus din grupuri neuronale numite glomeruli, iar fiecare glomerul primeste semnale de la un tip de receptor olfactiv, astfel incat fiecare glomerul este specific unui odorant. Din glomeruli, semnalele olfactive se deplaseaza direct catre cortexul olfactiv si apoi catre cortexul frontal si talamus. Aceasta este o cale diferita de majoritatea celorlalte informatii senzoriale, care este trimisa direct catre talamus inainte de a ajunge in cortex. Semnalele olfactive se deplaseaza, de asemenea, direct la amigdala, ajungand apoi la hipotalamus, talamus si cortexul frontal.
2. Analiza senzoriala a vinului (degustarea)
Pentru o degustare cat mai profi a vinului este important sa folosim toate simturile, pentru a diferentia elementele care variaza de la un vin la altul: culoarea, densitatea, consistenta, buchetul, tipul de struguri folositi. Ideea e ca degustarea e cu atat mai complexa cu cat degustagorii ( daca sunt mai multi simultan) difera ca perceptii, senzatii, evident nu fundamental dar in multe situatii am intalnit oameni care percepeau preponderent. si constant note alcoolice sau fructate in timp ce ceilalti nu le percepeau la fel.
Vizual. Primul pas este sa torni vinul in pahar si sa il privesti ca sa observi diferite particularitati ale culorii. Vinul trebuie sa fie clar, sa nu existe particule fine in suspensie. Pentru a observa mai bine caracteristicile culorii, se indreapta paharul catre lumina, pentru a observa reflexiile culorii sau pune o coala de hartie alba in spatele paharului, pentru a admira intensitatea culorii. Astfel, se pot trage diferite concluzii. Exemple: vinul alb capata, cu timpul, o culoare aurie mai inchisa, pe cand vinul rosu se deschide la culoare.
Olfactiv. O mare parte a procesului de degustare tine de simtul olfactiv, de identificarea diferitelor buchete pe care le are un vin. Pentru a elibera corect aromele vinului, se misca paharul cu miscari circulare. Mirosind, vei simti daca aceste arome sunt delicate si elegante sau patrunzatoare si puternice.
Tactil. Vinul trebuie sorbit dar nu si inghitit. Acesta se plimba prin gura pentru a simti compozitia sa: densitatea, taria, catifelarea sa, aciditatea mai mare sau mai redusa. In functie de aceste caracteristici iar fiecare degustator de vin are diferite moduri de a descrie vinul: matasos, svelt, alcalin sau plat, unghiular, fara personalitate sau anemic.
Gustul. Vei recunoaste cateva dintre aromele pe care le-ai identificat deja dupa miros. Poti simti imbinarea armonioasa a diferitelor soiuri de struguri sau simti predominant un gust dulce, acru, sarat sau amar.Un vin bun trebuie sa obtina echilibrul perfect intre zahar, aciditate, tanin si alcool.
Auzul. Acesta ste pus in functiune in analiza temeinica a unui vin, in special in cazul vinurilor spumante. Pentru a le identifica, cel mai mare ajutor il ofera sunetul pe care il elibereaza sticla atunci cand o deschizi.
Compozitia chimica a vinlui si procentajul ingredientelor contureaza personalitatea acestuia. Orice vin contine urmatoarele elemente: Apa, Carbohidrati, Acizii organici, Alcooli, Fenoli, Sulfiti, Substante anorganice, Tanin, Potasiu. Gustul unui vin este influentat de diferitele substante care interactioneaza pe tot parcursul producerii lui, de la cresterea boabelor de struguri la conservarea vinului in butoaie de lemn.
Pentru ca eram intr-o atmosfera de prieteni aseara dupa cina, am degustat 3 vinuri si am povestit fiecare ce impresii vizuale, tactile, gustative si olfactive i-a creat. Asocierea intre acestea a fost pur si simplu intamplatoare,fiecare din noi venise sau comandase un vin, personal.
Alex a adus Rara Neagra si Saperavi, vin rosu sec, Domeniile Davidescu.
Este din zona de sud a Moldovei, podgoriile Alexandru Ioan Cuza, este un vin maturat in barrique frantuzesc de stejar timp de 6 luni.
Aroma sugerata de producator: Prune uscate, cirese negre, scortisoara, cu note de lemn dulce si coaja de paine, trebuie sa recunosc ca am simtit intradevar dupa ce s-a asezat sau aerat vinul o nuanta remarcabila de coaja de paiine pe care mi-o amintesc din copilarie de la brutaria din sat si prune afumate. iar culoarea rosu-rubiniu intens, era cumva mascata de atmosfera putin luminata a restaurantului.
Este intradevar catifelat, poate cu mai putine note de ciocolata ,dar vanilia si o visina coapta se simt puternic iar post-gustul e armonios, putin alterat de preparatele servite langa vin.
Se spune ca ar merge cu paste cu sos rosu, tocanita de vita, carne de vanat, costita de porc la gratar, Gorgonzola picanta, Cheddar dar noi am servit o vita relativ slaba cu mirodenii si s-a potrivit excelent.
Scor Vivino 4.1>>
Daca vrei sa citesti mai mult despre acest vin , intra pe linkul urmator>>
Overall, vinul acesta are nevoie de liniste vreo 30-40 de minute sa se deschida in decantor si mi-a ramas si acum in amintirea papilelor, nuanta catifelata si vanilata , iar mirosul de coaja de paine crocanta, groasa de la brutarie m-a transpus in dupamiezele cand ieseam de la scoala in clasa-ntai, cand fugaream o caruta sa-i stam pe coada pana la primul izvor si apoi, dupa ce ne adapam ca niste vitei, razand, o prindeam din urma pe aceeasi sau alta, pana la magazinul unde cumparam sucul Quik si o gogoasa plina cu zahar iar abia in cele din urma, dupa ce treceam din nou prin fata scolii, ne apropiam de brutarie. Un brutar rosu in obraji si sobru ne deschidea din cand in cand ca la niste pisici salivand dupa lapte si iesea cu o jumatate de paiine mare , cu faina cenusie si coaja groasa si arsa pe care o rupea in cati copii eram, cu un zgomot crocant ca de lemn, ca atunci cand spargeai o scandura de brad, cam asa se auzea ruptul painii. Evident o infulcam calda, ne zgaria gingiile de tare ce era coaja si fugeam spre case. In jurul brutariei mirosea inca o suta de metri a paiine cu coaja crocanta.
Horia a comandat un Negru de Purcari 2020
Negru de Purcari este regele vinurilor rosii – nobil, cu o structura bogata si un buchet desavarsit.
55% Cabernet-Sauvignon, 40% Saperavi, 5% Rara Neagra
Cu o culoare rosie-caramizie, se remarca printr-un buchet complex si intens, cu nuante de fructe dulci – prune coapte si smochine – ce se dezvolta in timp, dublate pe final de arome fine de mirodenii si sofran. Gustul profund si catifelat aminteste de aceleasi fructe intalnite in aroma, cu note ample de tanini delicati si cu un postgust senzual, de lunga durata.
Obtinut din struguri recoltati si selectati manual, vinificati prin metoda traditionala. Maturat timp de 18 luni in barrique frantuzesc de stejar.
Branzeturi maturate cu mucegai nobil; rulada de cerb la cuptor, umpluta cu smochine; rulada de fazan cu piure de castane.
L-am decantat aproximativ 30 de minute inainte de a-l servi si s-a deschis catre noi.
Scor Vivino 4.4 >>
Mai multe despre Negru de Purcari>>
Dupa Rara Neagra si Saperavi (un soi georgian) , Domeniile Davidescu, Negru de Purcari a parut vadit mai dulce, catifelat, fructat, desi e un vin rosu sec. M-a impresionat armonia cu care vinul a inundat gura si palatul, m-a strapuns linistea ca intr-o livada cu visini si pruni, cu fructe parguite, coapte, zemoase, rosu inchis si violacee, intr-o dimineata de sfarsit de vara sau toamna cand inca e roua si soarele sparge ceata printre frunzele copacilor, lasand loc la sabii de lumina care se plimba, se rostogolesc odata cu vantul. In prima parte a zile inainte ca soarele sa se ridice de tot in mijlocul cerului, deja se auzeu troznind vreascuri proaspete si verzi si uscate in soba de lut si caramida, cu plita mare si 2 ochiuri metalice cu 4 cercuri fiecare. Pe plita la amiaza se facea mamaliga in ceaun de tuci cu brat din sarma groasa si de la pranz spre seara se mesteca la foc incet magiunul de prune intr-o oala lata si mare care scotea toata dulceata prin aburi si-o asternea ca pe o draperie in spatele casei. Daca te uitai in sus, din cauza umezelii permanente se vedea muschiul verde care urca dinspre zid spre streasina ca o perie deasa a unui covor scos din sufragerie si aruncat curmezis pe casa.
Deschisesem apoi de ceva timp o sticla de Origini, Shiraz de la Budureasca dintr-o sticla care avea o suava silueta de amfora, nu exagerat , doar cat trebuie, aspectul fiind mai mult o iluzie optica data de eticheta predominant neagra.
Cucereste instant prin culoarea sa rosu inchis, cu note fine de nuca de cocos. Gustul este intens si se deschide in note puternice de cirese negre, mure zemoase si ciocolata. Taninurile ferme completeaza vinul, conducand catre un final lung cu pronuntate note fructate. Perioada lunga petrecuta in butoiul de stejar a oferit vinului mai multa complexitate.
Poate fi asociat cu mancaruri mai picante pe baza de carne, fripturi de vita sau vanat, mezeluri fine si branzeturi maturate. Incercati-l de exemplu cu vita Wellington pentru o cina de neuitat.
Mai multe despre Origini, Shiraz>>
Scor Vivino 3.9 >>, dupa degustarea noastra i-as da un scor de 4.2
Mirosul de nuca de cocos e aroma care ne-a luat cu asalt nasurile pe sus si ne-a lasat intr-un “Waw ” de grup dupa care cred ca salivatia a fost instantanenee. In general o aroma olfactiva prea complexa, elaborata sau pe care o identifici usor sau te uimeste iti aduce si niste asteptari pe masura pentru gustul vinului. Gustul e catifelat si sobru, taninul loveste ca o limba de alama clopotul bisericii gurii in noaptea de Inviere. Shirazul acesta a fost ca un vin al Invierii simturilor, m-a ancorat in realitate, mi-a ascutit poezia si mi-a creat o scara de urcat pe un nor pe care se odihnea un Zeu cu cainele sau somnoros cu 3 capete, dormind cu ochii deschisi catre lumea muritorilor. Probabil e Zamolxes, adulmecand Perseidele asteptand momentul asternerii ploii pentru o roada tarzie de Noiembrie. De unde ne tragem si unde de indreptam nici Timpul nu stie pentru ca el nu exista. E doar o perceptie alterata a diferentei intre zambet si rosul rubiniu, venos , sanguin.
Oare merge Friptura de vita la cuptor usor asezonata cu sare, piper si mirodenii?
Friptura de vita – Ingrediente
- 400 g carne de vita
- Sare
- Piper
- 2 lingurite de ulei de masline
- 4 catei de usturoi (cu tot cu foi)
- 1 ramura de rozmarin proaspat.
Mod de preparare
Se preincalzeste cuptorul la 220°C. Se pune o tigaie pe foc mediu. Se asezoneza carnea de vita cu sare si piper pe ambele parti. Se adauga uleiul in tigaie, apoi carnea, usturoiul si rozmarinul si se lasa pana capata culoarea maro inchis.
In cazul in care bucata de carne are o grosime mai mare de 2 centimetri, se lasa cate 3 minute pe fiecare parte, daca este mai subtire, este suficient cate 1 minut pe fiecare parte.
Apoi, se pune tigaia la cuptor si se coace 3-6 minute. Se transfera friptura pe un tocator si se lasa 5 minute inainte de a se felia.
Filmul cu care as asocia toate cele 3 vinuri de mai sus desi nici unul nu e din Provence desi ar putea linistit concura cu acelea, este A Good Year ( 2006) cu Russell Crowe.
Director: Ridley Scott, Distributie: Russell Crowe, Albert Finney, Abbie Cornish
Dupa ani fara contact cu unchiul sau Henry, bancherul si comerciantul de obligatiuni londonez Max Skinner afla ca Henry a murit , asa ca Max mosteneste un castel si o vie in Provence. Max si-a petrecut o parte din copilarie acolo, invatand cum sa castige si sa piarda, si perfectionandu-si instinctul ucigas (la sah, care ii serveste bine in finante). Max pleaca in Franta intentionand sa vanda proprietatea. El petrece cateva zile acolo, pregatind proprietatea pentru a fi aratata. Amintirile, o femeie frumoasa si un tanar american care spune ca este fiica nelegitima a lui Henry ii intrerup planurile. Baiatul Max stia lucruri pe care barbatul Max le-a uitat si incepe o poveste despre dragoste, vin si Provence.
Aceste randuri sunt despre oameni, despre prietenie, despre ocazia povestilor pe care ti le ofera vinul intre prieteni si despre curiozitate!
