De Alin Ladaru 
Enlife News: Ce v-a inspirat sa alegeti medicina si cum s-a schimbat perspectiva voastra dupa primii ani de facultate?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Problemele medicale au fost mereu prezente in familia mea, asa ca, inca din copilarie, am avut un contact foarte direct cu sistemul medical. Momentul in care am stiut cu adevarat ca vreau sa urmez medicina a fost in clasa a V-a — pentru un copil care iubea biologia si isi dorea sincer sa ajute oamenii, parea alegerea fireasca.
Desi perspectiva mea s-a maturizat in timp, esenta a ramas aceeasi. Am inteles cat de dificil este, de fapt, sa lucrezi cu oameni care sufera, cat de diferiti sunt pacientii si cat de mult trebuie sa te adaptezi. Exista momente in care e epuizant sa explici acelasi lucru de nenumarate ori sau sa simti ca efortul se loveste de lipsa de complianta — dar sunt si clipe in care realizezi ca ai schimbat ceva real in viata cuiva. Iar acele momente iti dau puterea sa mergi mai departe.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Cand eram mica am primit de Craciun un stetoscop de jucarie si am fost foarte entuziasmata de el. Apoi crescand mai mare mi-am dorit sa fac informatica si am mers la un liceu de mate-info. Am fost la un proiect de informatica si mi-am dat seama ca nu e ceea ce vreau. Am ales medicina si nu am regretat deloc alegerea mea am simtit zilnic ca asta imi aduce satisfactie.
Enlife News: Cum v-a influentat participarea la aceasta conferinta in decizia de a alege o specialitate?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Conferinta mi-a oferit ocazia sa vad indeaproape ce presupune specialitatea care ma atrage — ortopedia — si sa imi formez o baza practica pentru abilitatile care imi vor fi necesare. A fost o confirmare ca ma aflu pe drumul corect.
Alexandru Prodan, student anul 3, UMF „Grigore T. Popa” – Iasi:
De vreun an si ceva am ideea ca ortopedia ar putea fi specialitatea inspre care sa ma indrept. Dupa conferinta, am plecat cu viziunea si mai clara ca ceea ce vreau sa fac este si potrivit pentru mine.
Sincer, cand mi-am facut selectia de prezentari la care voiam sa particip in cadrul congresului IMSCB, eram cel mai putin entuziasmat de cea a domnului Alin Ladaru, „The Fusion of Medicine, AI, and the Human Imagination”. Ma asteptam sa fie o descriere sumara despre ce face AI-ul, ce ar putea fi in viitor, cum am putea sa il folosim ca si doctori, cum ne va impacta cariera; lucruri pe care le-am tot auzit in ultima vreme si deja aveam niste notiuni, prin urmare, nimic nou.
S-a dovedit, totusi, sa fie cea mai folositoare pentru mine. A fost ceva diferit fata de ce vazusem pana atunci: modul de prezentare, atat tehnic, dar si artistic intr-un oarecare fel. Publicul a fost invitat sa se exprime si nu s-a simtit niciodata sentimentul de „fortare” de a raspunde – mai mult de jumatate din cei prezenti s-au manifestat activ prin intrebari, discutii sau chiar scurte experiente despre viata proprie. Ni s-a prezentat o noua perspectiva in ceea ce priveste alegerea unei cai dupa terminarea studiilor – nu a fost una obisnuita, in care sa incepem rezidentiatul ca mai apoi sa devenim specialisti, ci ni s-a lansat ideea infiintarii unui business medical. Am ascultat povestea de intemeiere „Enlife” si directionarea ei spre o nisa foarte ingusta, dar totusi atat de relevanta pentru practica medicala.
Dupa cele doua ore petrecute in sala de conferinta, cel mai valoros a fost ca am obtinut informatii care mi-au depasit experientele anterioare. In primul rand, am aflat mai in detaliu despre implanturile personalizate si aplicabilitatea lor; dat fiind ca pasiunea mea pentru ortopedie s-a pliat perfect pe interesele mele, am aprofundat subiectul ulterior. In plus, in mod inevitabil, am fost provocat sa-mi pun imaginatia la incercare si sa explorez idei de afaceri medicale. Iar, in final, experienta m-a lasat cu o imagine despre cum vreau sa fiu ca persoana si cum sa interactionez cu ceilalti.
Enlife News: Daca ati putea vorbi cu voi insiva, cei de la inceputul facultatii, ce sfat v-ati da?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Mi-as spune sa nu mai pun atat de multa presiune pe mine si sa nu ma compar cu ceilalti. Fiecare are propria curba de invatare, iar examenele arata doar o mica parte din ceea ce inseamna cu adevarat competenta medicala, mai ales pe partea practica.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Sa ma distrez mai mult. Nu trebuie sa te stresezi atata pentru toate materiile si totul o sa fie bine. Si timpul petrecut cu prietenii e la fel de important ca facultatea in sine. Niciodata nu o sa mai ai asa mult timp liber cum ai acum si e important sa profiti pe toate planurile de el.
Enlife News: Cum vedeti diferenta intre educatia medicala teoretica si nevoia de practica reala? Ce lipseste cel mai mult?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Cu siguranta, practica. Suntem foarte multi studenti, putini profesori, iar sistemul este atat de slab organizat incat e aproape imposibil sa iti formezi abilitati practice doar prin facultate.
Exista simulatoare, dar de multe ori sunt rezervate activitatilor extracurriculare, iar timpul alocat este insuficient pentru un progres real. Problema devine critica in momentul in care intram direct din facultate in spital, ca medici rezidenti.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Clar nevoia de practica lipseste mai mult, dar daca esti implicat si interesat poti face si practica. Important e sa nu iti fie rusine sa intrebi si sa te implici acolo unde te intereseaza (sa faci garzi, sa mergi la cercuri). Majoritatea medicilor sunt dispusi sa iti arate si sa te lase sa faci daca te vad pasionat.
Enlife News: Ati simtit vreodata ca sistemul de invatamant din Romania va limiteaza potentialul? De ce?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Da. Odata cu anii clinici, devine evident cat de multe sincope are sistemul: ore intregi petrecute pe holuri, grupuri prea numeroase, timp irosit care ar putea fi investit in dezvoltare profesionala reala. Simt ca as putea progresa mult mai repede intr-un cadru mai bine organizat.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Putin, mai ales inainte de anii clinici pentru ca sunt multe materii ce nu au relevanta si simti cumva ca nu ai nicio motivatie sa inveti pentru ele. Uneori poate ca mi as fi dat interesul mai tare pentru un subiect care ma interesa daca nu eram prinsa sa invat pentru materii fara relevanta, dar o limitare in adevaratul sens al cuvantului nu pot sa zic ca exista. Mereu poti merge sa faci ce iti place in timpul tau liber si lumea e de obicei foarte deschisa sa te primeasca si sa te invete.
Alexandru Prodan, student anul 3, UMF „Grigore T. Popa” – Iasi: Problema Sistemului de invatamant din Romania este reala si formata din multe parti mai mici: de la conditiile din salile de clasa, programa neactualizata, pregatirea si implicarea cadrelor didactice, pana la lucruri precum decontarea abonamentelor de transport public, cantine, evaluare s.a.m.d.
Cu toate acestea, traim in zilele in care accesul la informatie este mai usor ca oricand, practic infinit si aproape gratis si, mai ales, ca studenti la medicina, nu trebuie sa ne limitam la situatia pe care o gasim in facultati, fie ea buna sau rea.
Potentialul fiecaruia, as zice, la momentul de fata, intr-o era a competitivitatii, sta in dorinta de a cunoaste, de a fi cat mai profesionist in ceea ce faci. Personal, nu m-am afundat si nici nu o sa ma afund in sentimente negative in ceea ce priveste sistemul de invatamant. Nu voi mai fi, probabil, destul de mult timp in facultate incat sa prind schimbari majore in sistem, asa ca singura varianta este sa ma adaptez la conditii si sa folosesc ce este disponibil pentru a deveni un medic cat mai bun – cu siguranta, in viitor, voi face ceva prin care sa contribui la imbunatatirea lui.
Am avut norocul sa provin dintr-o familie care a putut sa imi asigure ce am avut nevoie si sa ma sprijine in a face ce mi-am propus. Mai mult decat atat, m-am nascut intr-un oras care dispune de un centru universitar medical, Iasi, unde si studiez. Aceste doua aspecte imi permit sa spun ca singurul loc in care as putea sa gresesc ar fi „motivatia de sine”.
Am colegi care vin din orase din tot judetul sau chiar de mai departe, iar grija locuintei, alimentatiei si transportului sunt lucruri ce duc la consum de timp, iar timpul este cea mai importanta resursa pentru noi, pentru ca iti da posibilitatea sa-ti abordezi indatoririle cu calm si sa ai o minte limpede. Am colegi care, pe langa medicina, sunt si angajati, se intretin aproape in totalitate singuri pentru a-si continua visul si, pe langa asta, isi manifesta mai putin nemultumirile decat unii care nu duc problema zilei de maine. Acesti oameni ar trebui sustinuti cu adevarat: cei cu o dorinta reala, dispusi sa treaca prin orice greu necesar pentru ca, in final, tot pe altii sa ii ajute prin cariera lor!
Din pacate, cu schimbarile din ultimul timp, exact opusul se intampla: numarul de burse a scazut, cursurile sunt obligatorii, favoritismul este inca prezent. Sistemul educational si universitatile trebuie sa ne sprijine, asigurand resurse si transparenta intr-un mod cat mai favorabil pentru studenti.
Lasand neajunsurile deoparte, cu totii suntem recunoscatori ca avem sansa sa facem, sa invatam, sa ajutam. Bineinteles ca ne dorim conditii mai bune, cum sunt, de exemplu, in Franta sau Germania, dar poate si cei din Vest vor un sistem cum este cel din Statele Unite.
In concluzie, ca si studenti, trebuie sa profitam la maxim de sursele care ne sunt puse la dispozitie in momentul actual, fie ca provin din intern sau extern. Mai mult decat atat, sa analizam si apoi sa ne punem un semn de intrebare cu privire la educatia din tara noastra; dar sa ne gandim la solutii si sa contribuim cat ne sta in putinta.
Enlife News: Cum ati descrie nevoia de empatie si comunicare umana in formarea unui medic bun?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Este fundamentala. Complianta pacientului depinde in mare masura de incredere, iar increderea nu poate exista fara empatie. Fara aceasta componenta, apare un gol major in relatia medic–pacient, cu impact direct asupra evolutiei pacientului. Uneori, o vorba buna poate face mai mult decat orice tratament.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Intr-adevar foarte importanta. Mi-e greu sa dau un raspuns foarte clar pentru ca este vorba de niste sentimente ce din punctul meu de vedere ar trebui sa vina natural. Cumva, asa cum daca un prieten bun sau un membru al familiei ar avea orice problema ai face orice sa il ajuti si sa te inteleaga fara sa iti ceara cam asa vad si nevoia de empatie si comunicare umana cu un pacient. Pur si simplu e un lucru natural si cu cat oferi mai mult cu atat ai mai multa satisfactie interioara.
Enlife News: Credeti ca AI va fi un ajutor sau o amenintare pentru viitorii medici? Cum v-ar placea sa lucrati cu tehnologia?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Cred ca AI poate fi un sprijin valoros, dar trebuie folosit cu foarte mult discernamant. Riscul nu tine doar de informatiile eronate, ci si de modul in care poate afecta procesul de invatare — e greu sa iti insusesti cunostintele cand raspunsurile sunt mereu la un clic distanta.
In special in medicina de urgenta, nu exista timp sa „intrebi AI-ul ce sa faci”. Acolo conteaza pregatirea reala.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Depinde de domeniu, dar eu cred ca va fi clar un avantaj. Nici nu ma pot gandi in modurile in care ma va ajuta AI in cariera, insa acum ca student, nu trece zi sa nu il intreb ceva pe chatGPT si eu zic ca accesul usor si rapid la informatia de care am nevoie e un mare beneficiu atat acum cat si in viitor.
Enlife News: Ce v-a surprins cel mai mult din ceea ce ati aflat la sesiunea despre fuziunea dintre arta, AI si medicina?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: M-au impresionat cel mai mult protezele personalizate. Fiind pasionata de ortopedie, stiu cat de importanta este planificarea preoperatorie si cat de mult conteaza ca interventia sa fie adaptata la profilul pacientului. AI-ul chiar poate simplifica aceste etape si le poate face mult mai precise.
Enlife News: Care credeti ca este rolul imaginatiei umane intr-un sistem medical din ce in ce mai tehnologizat?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Imaginatia ramane esentiala. Tehnologia poate optimiza, calcula si analiza, dar creativitatea umana gaseste solutii acolo unde algoritmii se opresc — fie in adaptarea unui gest medical la pacient, fie in luarea celei mai bune decizii in situatii care nu seamana cu nimic din „manual”.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
Depinde de domeniu, dar eu cred ca va fi clar un avantaj. Nici nu ma pot gandi la modurile in care ma va ajuta AI in cariera, insa acum ca student, nu trece zi sa nu il intreb ceva pe chatGPT. Eu zic ca accesul usor si rapid la informatia de care am nevoie e un mare beneficiu atat acum cat si in viitor.
Enlife News: Cum echilibrati viata personala cu studiul intens? Ce va pasioneaza dincolo de medicina?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Incerc sa-mi rezerv macar o zi pe saptamana pentru prieteni si familie — iesiri, calatorii sau seri de jocuri. Imi place sportul: sala, tenisul, inotul. Dar, sincer, cea mai mare parte a timpului meu din afara facultatii tot in zona medicala se duce: garzi pe SMURD, interventii si consultatii in ortopedie, activitati de voluntariat.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Cumva mereu este loc si de viata personala. Eu de exemplu si in sesiune invat cam pana pe la 18:00-20:00 seara iar dupa mereu ies sa ma vad scurt cu prietenii. Daca chiar nu am timp, iesim sa invatam impreuna.
Nu mi s-a parut pana acum atata de greu sa am un echilibru intre invatat si viata personala. Se poate iesi mai ales daca nu lasi totul pe ultima suta de metrii si inveti constant cate putin.
Alexandru Prodan, student anul 3, UMF „Grigore T. Popa” – Iasi: O calitate esentiala pe care un student la medicina trebuie sa o dezvolte este sa fie organizat.
Cum multi dintre noi ne dorim sa „facem de toate” si, in acelasi timp, sa fim si cat mai buni cu putinta, uitam ca trebuie sa avem si o viata echilibrata, si din punct de vedere al nevoilor personale. Ajungem sa neglijam sportul, iesirile cu prietenii, hobby-urile, familia – lucruri care fiecaruia ne ofera o stare de relaxare si deconectare. Ignorand aceste activitati pentru ca par a fi mai putin importante fata de rezultatele din cadrul facultatii sau chiar, in unele cazuri, fata de competitia cu alti colegi, vom fi, inevitabil, in punctul in care ne vom spune ca medicina este prea coplesitoare.
De ce sa imi dau interesul daca nu ne ofera satisfactie reala? Simt ca nu primesc nimic inapoi. Timp de sase ani de zile sa continui doar asa – nu erau cai mai usoare de a reusi in viata? – unele dintre frazele pe care si eu, si colegii mei ni le-am spus si care, cateodata, mai reapar. Realitatea este ca medicina nu este usoara si este un drum de lunga durata, care se va termina, probabil, la finalul vietii. Din aceasta cauza trebuie sa ni-l construim cat mai favorabil si adaptat nevoilor noastre.
A fi un student bun si complet inseamna, din punctul meu de vedere, nu doar a fi o masina de invatat, ci si a te implica in activitati sociale, a fi o persoana activa, a avea o alimentatie si un somn cat mai corecte, dar si a nu uita de celelalte pasiuni ale tale, care iti vor oferi tot timpul stare de satisfactie si implinire. Acest cumul se poate indeplini doar daca dam dovada, in primul rand, de cunoastere de sine si a limitelor si, in al doilea rand, de o organizare punctuala si realista.
Pentru mine, sportul este hobby-ul din care imi iau energia si starea de bine. Incerc sa practic in fiecare zi, fie baschet, inot, tenis sau alergat alaturi de cainele meu, de obicei seara, dupa ora 20, cam o ora, o ora si jumatate. La finalul saptamanii, imi aloc un timp mai lung de relaxare alaturi de prietenii mei, ori plec intr-o mica excursie atunci cand timpul permite. Este de ajuns cat sa pot sa fiu concentrat in timpul zilelor de studiu si, mai ales, sa vin cu o atitudine buna si pozitiva la examene, ceea ce imi va oferi si rezultate mai bune.
Enlife News: Ce rol joaca familia si comunitatea in parcursul vostru academic si profesional?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Unul esential. Volumul mare de informatii, ritmul intens si incarcatura emotionala — uneori inclusiv pierderea pacientilor — pot duce usor la burnout. Suportul emotional si cel financiar sunt vitale, mai ales cand programul zilnic depaseste adesea opt ore si e aproape imposibil sa te intretii singur ca student la medicina.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Un rol foarte mare. Inca de la admitere mama statea cu mine sa ma asculte din cartea de biologie. Si acum de cate ori ma simt nemotivata ma duc si ii citesc ei.
Prietenii au, de asemenea, un rol foarte important. Cei care studiaza medicina au fost mereu alaturi de mine in procesul de invatare: invatam impreuna, ne sunam constant pentru a ne pune intrebari sau pentru a discuta lucrurile care ni se par interesante. In acelasi timp, prietenii care nu studiaza medicina sunt foarte intelegatori si sustinatori. Chiar mi se pare foarte important sa fii aproape de familie si comunitate.
Enlife News: Care este cea mai mare ingrijorare a voastra legata de viitorul ca medici in Romania?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Sincer, lipsa sigurantei locului de munca. Mi se pare greu de acceptat ca, dupa 6 ani de facultate si 5 de rezidentiat, nu exista garantia unui post ca specialist. Creeaza o nesiguranta constanta.
Pe langa aceasta, coruptia afecteaza imaginea medicilor si, uneori, chiar siguranta lor. Am avut situatii in garzi la SMURD in care a trebuit sa ne inchidem in ambulanta de teama reactiilor apartinatorilor.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Cea mai mare ingrijorare a mea este ca nu voi reusi sa gasesc un loc de munca, indiferent de cat de mult ma voi stradui sau de cat de bine pregatita voi fi ca medic.
Enlife News: Ce inseamna „empatia” in medicina pentru voi, in mod real, dincolo de definitii?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Pentru mine, empatia incepe cu un zambet si cu rabdarea de a asculta. Inseamna sa intelegi fricile pacientului si sa recunosti ca problemele lui nu sunt doar biologice, ci uneori si emotionale, sociale sau financiare. Un medic empatic adapteaza tratamentul la aceste realitati.
Lavinia Cimpean, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca:
E foarte greu sa pastrezi un echilibru intre empatia ce o ai fata de pacienti si mila fata de ei. Una e sa vrei sa ii ajuti, sa ii intelegi cat timp esti cu ei si alta e sa iti fie mila. Cumva mi se pare ca atata timp cat in fata ta este pacientul trebuie sa dau tot ce pot pentru el, dar odata ce am plecat trebuie sa imi pastrez viata fara sa ma incarc cu problemele lor.
Enlife News: Cum credeti ca un medic isi poate pastra umanitatea in fata unui sistem birocratic si suprasolicitat?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Cred ca este o alegere constienta. Pacientii nu sunt responsabili pentru disfunctiile sistemului; ei vin cautand alinare. Tine de noi sa ne organizam astfel incat sa le oferim ingrijirea pe care o merita, chiar daca birocratia ne solicita. La un moment dat, inveti sa gestionezi ambele lumi.
Enlife News: Daca medicina ar fi o forma de arta, voi ce fel de artisti v-ati considera?
Barbu Diana, studenta anul 4, UMF „Iuliu Hatieganu” – Cluj-Napoca: Avand in vedere pasiunea mea pentru chirurgie, m-as vedea ca un sculptor. Chirurgia presupune finete, viziune si capacitatea de a transforma ceva deteriorat intr-o forma functionala — o arta in care precizia si creativitatea se intalnesc.
Enlife Solutions 